Limba română
anagavril16
2015-11-13 01:52:09
Rezumat la cina de Tudor Arghezi
Răspunsuri la întrebare
nusuntnimeni
2015-11-13 02:45:34

Poezia „Cina” continuă caleidoscopul imaginilor infernale şi groteşti din al doileavolum arghezian "Flori de mucigai", apărut în 1931 şi pe care Perpessicius îl defineadrept “ o fermecătoare colecţie de stampe diabolice". Acest volum se deosebeşte radicalde cartea debutului, “ Cuvinte potrivite”(1927), prin coerenţa generată de universul poeticinspirit de lumea închisorii, prin viziunea determinată de estetica urâtului, prin registrulstilistic dominat de elemente argotice şi populare.Tema şi viziunea despre lume a poemului “Cina” se concretizează , conformconceptului german weltenshauung, prin lumea infernală a închisorilor. Acesta surprinde prin prezentarea panoramică a unui cadru puţin obişnuit, a unui cortegiu al condamnaţilor care, într-un moment de răgaz, îşi iau cina, cu feţe livide, de participanţi la o noaptewalpurgică . Interesul autorului pentru descrierea mediul detenţiei provine din experienţaacestuia, care după Unire, este condamnat la doi ani de închisoare în „ procesulziariştilor” şi petrece câteva luni de detenţie la Văcăreşti după care este graţiat datorităintervenţiei lui Nicolae Iorga.Poezia “ Cina” reprezintă un exemplu al acumulărilor spectaculoase realizate deautor pe linia esteticii urâtului. Acestea pot fi identificate atât la nivelul semnificatuluicât şi la nivelul semnificantului.La nivelul semnificatului, se remarcă lumea puşcăriaşilor şi patimile acestora casimboluri ale mizeriei existenţiale şi ale unei umanităţi decăzute, într-un timp alîntunericului.Sugestivă pentru această idee este secvenţa în care este prezentat convoiul decondamnaţi, înaintând prin frigul şi noroiul devenite adaosuri la supliciul lor înspăimântător: “În frig şi noroi/Trec hoţii-n convoi, câte doi,/Cu lanţuri târâş de picioare,/Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.” Închisoarea este conturată asemeneaunui Înfern în care pungaşii- convoi de suflete damnate îşi ispăşesc pedeapsa veşnică.Marşul hoţilor este răsplătit cu o cină ce corespunde mediului în care aceştiasuprevieţuiesc, o fiertură dezgustătoare, care desăvârşeşte imaginea intimidantă aînchisorilor: "Fiertura e gata./E seară. E ploaie./O lingură grea, cât lopata,/Dă ciorba dindoua hârdaie." Coordonata temporală “ E seară” induce senzaţia unui crepusculexistenţial, iar sintagma “ E ploaie” accentuează imaginea mediului infect, umed şiinsalubru.Rememorarea motivelor pentru care fiecare deţinut se află în detenţie pare să ţinăde timpuri imemoriale, întrucât suferinţa este aceeaşi pentru toţi: "Câţiva au ucis,/ Câţivaispăşesc ori un furt, ori un vis./ Totuna-i ce faci:/ Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci."Motivele diverse: crimă, furt, răscoala ca încercare de obţinere a libertăţii îşi pierd sensulsau gravitatea într-o lume în care deţinuţi de drept comun şi oameni condamnaţi dinraţiuni politice sunt pedepsiţi în aceeaşi măsură.Procesiunea infernală pare compusă din strigoi, suflete veşnic chinuite ca pedeapsă pentru faptele lor: "Livizi ca strigoii şi şui,/ Strâmbaţi de la umeri, din şold şi picior,/ În blidul fierbinte, cu aburi gălbui,/ Îşi duc parcă sângele lor." Imaginea finalăcompletează tabloul sinistru, desăvârşindu-l prin inducerea senzaţiei de deznădejdeveşnică, un Infern populat de condamnaţii ce-şi ispăşesc patimile, păcatele sau visurile.  “În materie de semnificat- afirmă criticul Mircea Scarlat -inedite şi implicit polemice sunt materia lexicală şi modalitatea structurării elementelor de vocabular.”Astfel, întreg textul poetic stă sub semnul jocului de cuvinte ce redă jocul ideilor obţinut prin asocierile lexicale inovatoare şi folosirea unui amalgam de cuvinte nepoetice, caredobândesc valenţe estetice. Cuvinte ca “noroi”, “ târâş”, “ hârdaie”, “strigoi”, “şui”,“blid”, “gălbui” nu au o valoare estetică de sine stătătoare, însă adaptate la tema poemuluiele sunt perfect încadrate în lumea infectă a puşcăriilor, căpătând şi creând efecte estetice.De asemenea sintagmele precum “ mocirli de sudoare”, “ o lingură grea, cât lopata”, “ În blidul fierbinte, cu aburi gălbui,/Îşi duc parcă sângele lor” îi induc cititorului senzaţia deinfect şi insalubru specifică mediului închisorii precum şi senzaţia apăsătoare a vinei şi adeznădejdii resimţită de condamnaţi.Formula lirică este definită prin lirica rolurilor, eul liric asumându-şi o ipostazadetaşată în prezentarea panoramică a cortegiului de deţinuţi.În ceea ce priveşte nivelul prozodic, acesta se supune regulilor modernismului,autorul respingând tiparul tradiţional prin rima ce alternează de la împerecheată laîmbrăţişată, măsura de 5-12 silabe şi ritm variabil.Poezia “Cina” de Tudor Arghezi impune o viziune determinată de esteticaurâtului prin intermediul tematicii, imaginilor sugestive şi limbajul realizat preponderantdin cuvinte nepoetice care capătă valoare esterică prin regenerarea semnificaţiilor.

Adăugați un răspuns